Am fost de multe ori in Muntii Piatra Mare, insa niciodata pe acest traseu. Nu ne asteptam sa ne plimbam printr-o padure neumblata, iar la Cascada Tamina sa descoperim un adevarat canion.
Am pornit din Predeal, din gara. Pana in partea de sus a orasului am luat un taxi, pentru a ne scuti de portiunea de mers pe asfalt. Apoi am inceput traseul prin padure pe marcajul punct albastru. Doar in apropiere de oras am intalnit un grup de iubitori de drumetie care pornisera sa culeaga ciuperci. In rest liniste, freamat de frunze si cantece de pasari. Locul ideal in care sa te relaxezi.
Am trecut pe langa calea ferata, alaturi de care am mers doar cativa pasi, pentru ca apoi sa intram din nou in padure. Am urcat pe un drum forestier pana cand am ajuns in "bucataria ursului" (asa ne-am gandit sa denumim locul care era plin de fructe de padure). De acolo ne-am servit cu zmeura si mure delicioase, sperand ca Martinica nu este prin zona. La cat de neumblat era traseul, aveam toate sansele sa il intalnim.
Ajunsi la o rascruce, am schimbat marcajul si am continuat sa urcam pe cruce rosie. Pe acest marcaj puteam urca pana in Varful Piatra Mare.
In Poiana Pietrei Scrise, am intalnit o alta intersectie de trasee. Aveam neaparat nevoie de apa, deoarece plecasem doar cu un litru de apa la noi, de persoana. Ne-am orientat cu ajutorul aplicatiei GPS si am vazut ca exista un izvor la 50-100 de metri de indicator, pe triunghi albastru. Am inaintat intr-acolo si am gasit o stanca mare pe care scria cu vopsea albastra "H2O". Ne-am uitat in stanga si in dreapta ei si nu am vazut niciun izvor. Ne asteptam sa fie ceva amenajat, o teava din care sa curga apa cu debit mare. Cand colo, chiar la baza stancii ne astepta o mica baltoaca ce izvora, se pare, din pamant. Ne-am luat apa de acolo, pentru ca nu am avut de ales. Cu toate acestea, apa era destul de curata.
Ne-am intors la marcajul nostru si am urmat crucea rosie pana la stana. Acolo peisajul minunat si amplu, asupra muntilor din jur, ne-a facut sa pierdem notiunea timpului. Ne-a prins ora la care, de obicei campam. Pana pe varful Piatra Mare ar mai fi fost in jur de 40 de minute, insa ne-am gandit ca, daca tot ne face atat de mare placere sa admiram splendoarea muntelui din acest loc, am putea sa si campam tot aici. Imediat ce ne-am amplasat corturile, soarele a inceput sa alunece dincolo de linia orizontului si frigul s-a asternut peste munti. In locul lui a rasarit, mica, luminoasa si subtire, luna. Iar in vale, licareau luminile oraselor.
Am aprins focul pentru a ne incalzi si ne-am preparat cate ceva de mancare. Pe cand stateam la un ceai, l-am vazut pe Radu ca se ridica, isi duce mainile in dreptul urechilor si asculta cu multa atentie. Nu am dat importanta gestului, ci eram mai fascinata de cantecul focului (doar cei care privesc focul indelung, in noptile linistite, ma vor intelege). Dar Radu mi-a zis sa vin sa ascult. M-am dus si mi-a stat inima pentru cateva secunde. Se auzea un raget de urs. Se auzea chiar din padurea din apropiere. Am inghetat amandoi de frica. Dupa un timp s-a linistit si nu s-a mai auzit din nou, insa noi am ramas deja cu acel raget intiparit clar in minte. Daca nu am fi auzit nimic, am fi dormit linistiti, chiar daca stiam ca prin zona se plimba multi ursi. Dar cum sa mai ai somn intr-un cort atat de micut, aproape claustrofobic, dupa ce i-ai auzit glasul infricosator al ului urs? Ce variante aveam? Sa ramanem in corturi si sa nu inchidem un ochi de frica, toata noaptea, era exclus. Mai patisem asta in Muntii Buzaului. Puteti urmari clipul din aici:    • Muntii Buzaului, pe urme de urs catre...   . Ne-a venit atunci ideea sa dormim in stana. Era libera, probabil ciobanii coborasera cu oile la ses mai devreme decat de obicei. Ne-am amenajat locul cat am putut de bine si am dormit pe priciuri. Poate ma veti intreba daca am fost in siguranta in stana. Realitatea e ca nu am fost mai in siguranta decat as fi fost la cort. Usa abia se tinea pentru ca nu prea avea balamalele functionale. Vorba lui Radu: "Daca se scarpina ursul cu spinarea de usa, ne trezim cu el peste noi". :)) Recunoastem amandoi ca a fost vorba mai mult de confortul psihologic pe care ni l-au oferit peretii stanei.
A doua zi am urcat pana pe Vf. Piatra Mare 1844 m. De aici am privit muntii din jur intr-o panorama de 360 de grade. Apoi am revenit la stana. De aici am coborat catre Timisul de Sus, pe marcaj banda albastra. Ne-am oprit sa vizitam Cascada Tamina si am ramas cu gurile cascate cand am vazut ca aceasta curge printr-un canion, iar traseul nostru trece chiar prin el. Este un loc mai putin vizitat decat Canionul 7 Scari, insa este, cu siguranta, tot atat de frumos! In plus ne-am urcat si intr-un punct de belvedere, pe care l-am gasit tot cu ajutorul GPS-ului, de unde am putut admira intreaga frumusete a zonei.
Din DN am chemat un taxi si ne-am intors in Predeal.
PS: Camera video este bine, si-a revenit complet dupa ce am uscat-o. :)

O zi frumoasa si vreme buna pe munti!