Avem în România cetăţi şi castele, unele cunoscute la nivel mondial, altele peste care s-a aşternut uitarea. Se află pe tot cuprinsul ţării, într-o varietate arhitectonică, din perioade istorice diferite, cu poveşti ce aşteaptă să fie descoperite.
Castelul Corvinilor din Hunedoara este un monument de arhitectură feudală gotică, ce a fost ridicat în secolul XIV pe locul unui vechi castru roman. A servit ca punct strategic întărit şi a fost proprietatea vestită a lui Iancu de Hunedoara. Construcţia a trecut prin transformări, ce i-au modificat înfăţişarea, îmbogăţind-o cu turnuri, bastioane, săli şi camere de onoare. Dintre acestea amintim: Galeria şi donjonul Turnul Capistrano, Sala Cavalerilor, Turnul Buzduganelor, Bastionul Alb, Sala Dietei. În curtea castelului, alături de capela zidită, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendei, ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la apă. Însă, după 15 ani de trudă, stăpânii nu s-au ţinut de cuvânt. Castelul Corvinilor din Hunedoara este muzeu şi a fost restaurat în mare parte.
Cetatea Deva construită pe urmele unei fortificaţii daco -- romane, a fost înălţată în jurul anului 1250 în timpul regelui Bela IV, dupa năvălirea tătarilor pe Valea Mureşului. Din 1453 Iancu de Hunedoara a transformat-o în castel nobiliar, devenind una dintre cele mai puternice cetăţi din Transilvania. 100 de ani mai târziu a fost ocupată de sultanul Soliman cel Mare, a funcţionat ca închisoare, aici fiind întemniţaţi umanistul David Ferencz, fondatorul bisericii unitariene şi Moise Secuiul, conducătorul nobilimii tansilvănene, ostile puterii imperiale. În 1784, în timpul răscoalei lui Horea, stăpânii cetăţii au opus rezistenţă atacurilor iobagilor şi minerilor din Munţii Apuseni.
Cetatea Râşnov este un ansamblu ce datează din 1355. Cele mai vechi structuri păstrate sunt din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificaţiei din lemn ridicată de Cavalerii Teutoni. Prin poziţia strategică, aceasta controla accesul în Transilvania dinspre Valea Râşnoavei. Drumul Branului a fost supravegheat militar şi după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea maghiară încredinţând cetatea Ordinului Sfintei Cruci. Imaginea actuală păstrează elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei citadele, care a rezistat cu succes, asediilor. Dimensiunile sunt generoase, existând atât curte interioară, cât şi exterioară. Pe vârful colinei au fost construite o şcoală şi o capelă, ale căror ziduri se văd şi astăzi.
Castelul Bran este locul unde istoria, mitul şi magia dăinuie de peste 8 veacuri. Ridicat la începutul secolului al XIII-lea de cavalerii teutoni, ca fortăreaţă pentru apărarea graniţei de sud-est a Transilvaniei împotriva cumanilor şi pecenegilor îşi menţine statutul de garnizoană militară mulţi ani. Nenumăratele transformări au impus-o în secolul al XX-lea ca reşedinţă a familiei regale. Mitul Dracula inspirat de personajul romanului cu acelaşi nume, scris de irlandezul Bram Stoker, îşi are izvoarele în perioada domniei voievodului Vlad Ţepeş. Asocierea principelui valah de personajul cărţii, fac din Catelul Bran unul dintre locurile cele mai căutate de turiştii străini.